Definita cuvantului balanță
BALÁNȚĂ, balanțe, s. f. 1. Aparat pentru măsurarea greutății corpurilor, format dintr-o pârghie la capetele căreia se așază, de o parte, obiectul de cântărit și, de cealaltă parte, greutatea care echilibrează acest obiect. ◊ Expr. A pune în balanță = a cumpăni fapte sau argumente în vederea luării unei hotărâri. ♦ (Sg. art.) Numele unei constelații din emisfera australă; cumpăna. 2. (Fig.) Comparație, raport între două sume, conturi etc. ◊ Balanță de verificare = operație contabilă constând din totalizarea separată a cifrelor din debitul și din creditul conturilor; situația conturilor la o anumită dată. Balanță comercială (a unei țări) = raportul dintre valoarea generală a importului și cea a exportului. – Fr. balance.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu balanță
AUREOMICÍNĂ s. f. substanță cristalină, galbenă-aurie, folosită ca antibiotic; biomicină. (< fr. auréomycine) Vezi definitia »
ștubícă, ștubíci, s.f. (reg.) lădiță în care se țin uneltele întrebuințate la ascuțitul coasei. Vezi definitia »
platovíță, platovíțe, s.f. (înv.) bucată, fâșie, șuviță. Vezi definitia »
ázimă (ázime), s. f. – Pîine de aluat nedospit. – Var. azmă. Mr. adzîmă, megl. azim. Gr. ἄζυμος (Murnu 9, Diculescu, Elementele, 472). Este cuvînt popular, probabil intrat în rom. din primele secole ale creștinismului; cf. ven. azme, calabr. áyimo, port. asmo, (REW 850). – Der. azăm, adj. (care nu fermentează; se spune în Trans. despre conservele în oțet sau saramură care încă nu s-au făcut); azimioară, s. f. (turtă); azimit, s. n. (înv., sărbătoare a azimei, în religia iudaică), din ngr. ἀζυμίτης. Vezi definitia »
FIBROMATÓZĂ s.f. (Med.) Dezvoltare de tumori fibroase în diverse zone ale organismului. [< fr. fibromatose]. Vezi definitia »