blajín (blajínă), adj. – Blînd, omenos, pașnic. Sl. blažinŭ „bun” (Miklosich, Lexicon, 30). S-a confundat cu blajin, s. m. (în mitologia pop., popor fericit care trăiește aproape de râul Sîmbăta), ce provine din sl. blaženŭ „preafericit”. Vezi definitia »

plin de nervi,nervos,nervi pe moment,expresie folosita in Ardeal Vezi definitia »

BA JIN (1904-2005), romancier chinez. Capodopera sa, trilogia „Familia”, „Primăvara” și „Toamna”, evocă conflictul dintre vechile relații sociale și familiale și aspirațiile noii generații în perioada dintre cele două războaie mondiale. Vezi definitia »

ALEXANDRÍN, -Ă, alexandrini, -e, adj. Care ține de civilizația elenistică din Alexandria; p. ext. care ține de epoca elenistică. ♦ Vers alexandrin (și substantivat, n.) = vers iambic de 12 silabe (cu cezura după silaba șasea). Poezie alexandrină = poezie de tip rafinat, erudit, adesea ezoteric, caracteristică epocii elenistice. – Din fr. alexandrin, lat. alexandrinus. Vezi definitia »

BIVITELÍN, -Ă adj. (despre gemeni) care provine din două ovule fecundate separat; biovular. (< fr. bivitellin) Vezi definitia »