ȚINTÁURĂ, țintaure, s. f. Plantă erbacee medicinală cu flori roșii sau albe, cu fructul o capsulă (Centarium umbellatum). [Pr.: -ta-u-. – Var.: centáură s. f.] – Din lat. centaurea, fr. centaurée. Vezi definitia »

PALISÁDĂ s. f. 1. element de fortificație dintr-un gard înalt din pari de lemn înfipți vertical în pământ și legați între ei prin nuiele etc. 2. perete metalic mobil care protejează avioanele de pe navele portavioane, de vânturile puternice. 3. (bot.) mod de așezare a unor celule alungite, care stau una lângă alta. (< fr. palissade) Vezi definitia »

BALIVÉRNĂ s. f. vorbă goală, lipsită de importanță sau nesocotită; palavră. (< fr. baliverne) Vezi definitia »

METASTÁZĂ s. f. 1. localizare secundară, departe de focarul primitiv, a unei boli; răspândire la distanță, pe diferite căi, a unei tumori maligne. 2. figură retorică prin care vorbitorul, obligat să recunoască un fapt reprobabil, îl pune pe seama altcuiva. 3. fază a detentei în articularea oclusivelor. (< fr. métastase) Vezi definitia »

MAGMOSFÉRĂ s.f. (Geol.) Geosfera cuprinsă între litosferă și nucleul Pământului. V. sima. [Cf. gr. magma – pastă, sphaira – sferă]. Vezi definitia »