Definita cuvantului baltă
BÁLTĂ, bălți, s. f. 1. Apă stătătoare permanentă, de obicei puțin adâncă și având o bogată vegetație acvatică; p. ext. lac. ◊ Expr. A rămâne (sau a sta, a zăcea) baltă = a fi lăsat în părăsire; a sta pe loc, a stagna. A lăsa baltă (ceva) = a lăsa (ceva) în părăsire, a nu se mai interesa (de ceva). A da cu bâta în baltă = a face o gafă. Are balta pește, se spune când ceva se află din belșug. ♦ Întindere de apă stătătoare rămasă în urma revărsării unui râu; regiune mlăștinoasă de la țărmul unor râuri. 2. Apă de ploaie adunată într-o adâncitură; groapă cu apă sau cu mocirlă; (prin exagerare) apă sau lichid vărsat pe jos. – V. băltoacă.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu baltă
DIAPÁUZĂ s.f. Perioadă de încetinire a funcțiilor vitale la insecte pentru a supraviețui unor condiții nefavorabile de existență. [Pron. di-a-pa-u-. / cf. fr. diapause]. Vezi definitia »
-PIÓZĂ elem. pio-. Vezi definitia »
lángră s.f. (înv., pop.) 1. zgomot, larmă. 2. haimana, vagabond. 3. flămând, nemâncat. Vezi definitia »
zicálă s. f., g.-d. art. zicálei; pl. zicále Vezi definitia »
RETÓRTĂ s. f. 1. vas (de laborator) din sticlă, pământ sau platină, în formă de balon cu gâtul îndoit. 2. recipient cu pereți refractari, pentru distilări industriale. (< fr. retorte, germ. Retorte) Vezi definitia »