Definita cuvantului banderilă
BANDERÍLĂ, banderile, s. f. Suliță mică, prevăzută în vârf cu un steguleț și purtată de toreadori în luptele lor cu taurii. – Fr. banderille.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu banderilă
URSULÍNĂ, ursuline, s. f. Călugăriță dintr-un ordin călugăresc catolic (care se consacră educației fetelor și îngrijirii bolnavilor). – Din fr. ursuline. Vezi definitia »
háulă, háule, s.f. (reg.) casă mare și goală; căsoaie. Vezi definitia »
carambă, carambe s. f. (er.) vulvă. Vezi definitia »
spămăntoáică, spămăntoáice, s.f. (reg.) ființă, lucru, fenomen care produce spaimă. Vezi definitia »
AMESTECĂTÚRĂ, amestecături, s. f. 1. Produs al amestecării; amestec. 2. Îngrămădire întâmplătoare de lucruri sau de ființe, tot lipsit de unitate. – Din amesteca + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »