Definita cuvantului bandieră
BANDIÉRĂ, bandiere, s. f. (Înv.) Steag al unei țări înălțat pe vapoarele sale și pe clădirile unde se aflau reprezentanții ei în străinătate. ♦ Steguleț întrebuințat pe vapoare pentru semnalizări. ♦ Steag al unei armate sau al unui comandant de oștire; stindard, drapel. [Pr.: -di-e-] – It. bandiera.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bandieră
cambúlă (-le), s. f. – Pește marin, Pleuronectes flesus. Bg. kambala (DAR). Vezi definitia »
POÉMĂ s. f. v. poem. Vezi definitia »
líră (líre), s. f. – Monedă turcă și apoi italiană. – Var. rilă. – Mr., megl. liră. It. lira (sec. XIX). E dubletul lui livră, s. f. (monedă și greutate), din fr. livre. Cf. litră. Vezi definitia »
CHIBÍTCĂ, chibitce, s. f. (Rar) Un fel de trăsură ușoară (acoperită). – Din rus. kibitka. Vezi definitia »
NIVÉLĂ s. f. v. nivel (2). Vezi definitia »