Definita cuvantului bandieră
BANDIÉRĂ, bandiere, s. f. (Înv.) Steag al unei țări înălțat pe vapoarele sale și pe clădirile unde se aflau reprezentanții ei în străinătate. ♦ Steguleț întrebuințat pe vapoare pentru semnalizări. ♦ Steag al unei armate sau al unui comandant de oștire; stindard, drapel. [Pr.: -di-e-] – It. bandiera.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bandieră
COTONÁDĂ s. f. țesătură din bumbac sau din bumbac amestecat cu alte fibre. (< fr. cotonnade) Vezi definitia »
METAMORÁLĂ s. f. (Rar) Parte a teoriei etice care studiază principiile fundamentale ale moralei. – Din fr. métamorale. Vezi definitia »
BOBOTEÁZĂ s. f. Sărbătoare creștină la 6 ianuarie, când se consideră că a avut loc botezul lui Iisus Hristos; Iordan. ◊ Gerul Bobotezei = ger mare (ca la început de ianuarie). – Probabil din apă + botează (< boteza). Vezi definitia »
CULEVRÍNĂ s.f. Tun de tip vechi, cu țeavă lungă. [Pl. -ne. / < fr. couleuvrine]. Vezi definitia »
CHIMOTRIPSÍNĂ s. f. enzimă proteolitică din sucul pancreatic, care participă alături de tripsină la degradarea proteinelor. (< fr. chymotrypsine) Vezi definitia »