Definita cuvantului barbetă
BARBÉTĂ, barbete, s. f. 1. Fiecare dintre cele două smocuri de barbă lăsate să crească pe părțile laterale ale feței. V. favorit. 2. Bucată de parâmă folosită la legarea baloanelor și a bărcilor pentru a le fixa și manevra cu ușurință. – It. barbetta.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu barbetă
TÂLHĂROÁICĂ, tâlhăroaice, s. f. 1. Femeie care comite o tâlhărie. 2. (Fam.) Femeie șmecheră; ștrengăriță, hoțomancă. – Tâlhar + suf. -oaică. Vezi definitia »
ORDONÁNȚĂ, ordonanțe, s. f. 1. Dispoziție scrisă emisă de o autoritate administrativă, judecătorească etc., act care conține această dispoziție. ◊ Ofițer de ordonanță = ofițer atașat pe lângă marile comandamente, cu misiunea specială de a transmite ordinele. Ordonanță de plată = dispoziție, ordin de plată a unei sume. Ordonanță prezidențială (sau, ieșit din uz, președințială) = măsură cu caracter urgent și provizoriu pe care președintele unei instanțe judecătorești o poate ordona, în cazuri excepționale, pentru evitarea unei pagube iminente și ireparabile sau pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări. ♦ (În trecut) Hotărâre, sentință judecătorească. ♦ (Înv.) Rețetă medicală. 2. (În vechea armată) Soldat atașat pe lângă un ofițer pentru servicii personale. 3. Aranjare, orânduire, organizare a elementelor unei opere de artă ale unei construcții etc. – Din fr. ordonnance. Vezi definitia »
AUTOTOXÍNĂ, autotoxine, s. f. Toxină produsă de un organism prin el însuși. [Pr.: a-u-] – Auto1- + toxină. Vezi definitia »
PÂNZIȘOÁRĂ, pânzișoare, s. f. Diminutiv al lui pânză; pânzucă, pânzuță. – Pânză + suf. -ișoară. Vezi definitia »
ENTEROGASTRÍTĂ s. f. gastroenterită. (< fr. entérogastrite) Vezi definitia »