ANTONÍM, antonime, s. n. Cuvânt care, considerat în raport cu altul, are sens contrar. – Din fr. antonyme. Vezi definitia »

PANTOMÍM, -Ă I. s. m. actor de pantomimă; mim. II. s. f. exprimare a ideilor și sentimentelor prin mimică sau prin gesturi. ◊ reprezentație teatrală de acest gen; scenariul unei astfel de reprezentații. (< fr. pantomime, /II/, it. pantomimo, germ. Pantomime) Vezi definitia »

TAXÍM, taximuri, s. n. (Înv.și reg.) Cântec popular care se execută din cobză sau din scripcă. – Tc. taksim. Vezi definitia »

slim (-muri), s. n. – Sfat, adunare de tătari. Origine necunoscută, dar probabil tătară. Sec. XVII. – Der. slimui, vb. (înv., a sfătui, a aviza). Vezi definitia »

MATRONÍM s. n. matronimic. (< fr. matronyme) Vezi definitia »