CLAVÉTĂ s. f. (tehn.) pană care unește două piese ale unui mecanism. (< fr. clavette) Vezi definitia »

MANTÍLĂ s. f. 1. pelerină scurtă purtată în trecut de femei; mantelă. 2. eșarfă lungă de mătase sau de dantelă, de origine spaniolă, purtată de femei. (< fr. mantille, sp. mantilla) Vezi definitia »

COPRÍNĂ, coprine, s. f. (Reg.) Plantă erbacee cu tulpina terminată cu o singură floare, mare, de culoare galbenă (Narcissus radiiflorus) sau albă (Narcissus poeticus). – Cf. bg. koprina „mătase”. Vezi definitia »

ELÍNDĂ, elinde, s. f. Grindă metalică la excavatoarele cu cupe sau la drage, care susține lanțul fără sfârșit. – Din fr. élinde. Vezi definitia »

CARBÉNĂ s. f. compus organic, care se găsește în asfalturi. (< fr. carbène) Vezi definitia »