DÓDĂ, dóde, s. f. 1. (Banat, Olt.) Termen cu care se adresează cineva surorii mai mari. 2. (Trans.; în limbajul copiilor) Mână. 3. (Mold.) Termen cu care se adresează copiii fetelor sau femeilor nemăritate. (creație expresivă proprie copiilor, la fel ca și cocă; după Candrea, sensul 3. ar trebui pus în legătură cu sb. dodola = paparudă (1.) (> (Banat) dodolă), iar, după Scriban, sensul 1. e o variantă a lui dadă) Vezi definitia »

váză¹ (considerație) s. f., g.-d. art. vázei Vezi definitia »

MIOZÍNĂ, miozine, s. f. Proteină de tipul globulinelor, care se găsește în țesutul muscular, având rol important în contracția musculară. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myosine. Vezi definitia »

cofăríță, cofăríțe, s.f. (reg.) precupeață; sfârnăriță. Vezi definitia »

SFĂNȚOÁICĂ, sfănțoaice, s. f. (Înv.) Monedă care valora jumătate de sfanț. – Sfanț + suf. -oaică. Vezi definitia »