IERBĂLÚȚĂ, ierbăluțe, s. f. Plantă erbacee cu frunze ascuțite și aspre spre margine și cu flori violete dispuse în spice mici (Phalaris arundinacea). – Iarbă + suf. -ăluță. Vezi definitia »

CREOLÍNĂ s.f. Amestec lichid de săpun și de ulei greu, obținut la distilarea cărbunilor de pământ și folosit în special ca dezinfectant. [Pron. cre-o-. / cf. it. creoline, fr. créoline]. Vezi definitia »

ROTÍȚĂ, rotițe, s. f. Diminutiv al lui roată; roticică, rotilă (1), rotiliță. – Roată + suf. -iță. Vezi definitia »

prínță², prínțe, s.f. (reg.) haină femeiască de un anumit fel. Vezi definitia »

ARHITRÁVĂ s. f. 1. parte inferioară a antablamentului, care se sprijină pe capitelul coloanei; epistil. 2. (constr.) piesă de susținere verticală, din lemn. (< fr. architrave) Vezi definitia »