VARIAȚIÚNE s. f. (muz.) tehnică de modificare melodică, ritmică, armonică etc. a unui motiv, a unei teme etc. ◊ dans solistic clasic, variat și de virtuozitate. (< fr. variation) Vezi definitia »

EXPÚNE vb. I. tr. 1. a reda prin cuvinte, a relata. 2. a prezenta publicului lucruri, obiecte selecționate. ◊ a așeza (ceva) într-un loc favorabil exercitării unei influențe, unei acțiuni etc. 3. a supune acțiunii luminii un material fotosensibil. II. tr., refl. a pune, a se afla în fața unei primejdii, a unei neplăceri. (< lat. exponere) Vezi definitia »

INVITAȚIÚNE s. f. v. invitație. Vezi definitia »

SUPRAFUZIÚNE, suprafuziuni, s. f. Situație de răcire foarte joasă a unei substanțe lichide care a rămas în această stare de agregare, deși a fost adusă la o temperatură inferioară celei de solidificare. [Pr.: -zi-u-] – Supra- + fuziune (după fr. surfusion). Vezi definitia »

ALBICIÚNE s. f. (Fam.) Albeață. – Alb + suf. -iciune. Vezi definitia »