huimátă s.f. (reg.) surcele putrede, gunoi. Vezi definitia »

FONÉTICĂ s.f. Disciplină care studiază structura sonoră, modificările și legile după care se modifică sunetele unei limbi. [< fr. phonétique]. Vezi definitia »

UBICHINÓNĂ s.f. Vitamina Q. [g.-d. art. ubichinónei] (din fr. ubiquinone) [def. MDN] Vezi definitia »

SMÚGĂ, s. f. (Reg.) Început. ◊ Expr. A face smugă (la ceva) = a lua, a scoate prima porție (din ceva), a face începutul. Vezi definitia »

ANCABLÚRĂ, ancabluri, s. f. Unitate de lungime egală cu a zecea parte dintr-o milă marină. – Fr. encablure. Vezi definitia »