beteálă (-éli), s. f. – 1. Podoabă din fire de metal auriu (arareori argintiu) pe care miresele și-o pun în cap. – 2. Mătase de porumb. Var. peteală, betea. Ngr. πετάλιον „foiță de aur”, de unde lat. med. petalum „lamina aurea in capite Romani pontificis” (Du Cange); probabil încă un detaliu faptul că costumul tipic al țăranului român imită moda imperială bizantină. După Cihac, II, 685 și Candrea, din gr. πετάλον, ngr. πετάλι „foaie, petală”. Totuși, chiar Cihac derivă peteală din sl. petalja „nod”, ca și cum ar fi un cuvînt diferit. Var. este un sing. refăcut, cf. Byck-Graur 29. Vezi definitia »

SALAMÁNDRĂ s.f. Batracian asemănător șopârlei, care trăiește prin locuri umede și întunecoase. [Cf. lat., gr. salamandra, fr. salamandre]. Vezi definitia »

RUSÚLĂ s. f. numele unor ciuperci (unele comestibile) din familia agaricacee, cu pălăria tare, cărnoasă, galbenă, verde, roșie sau brună violacee; vinețică. (< fr. russule, lat. russula) Vezi definitia »

IMORTÉLĂ, imortele, s. f. (Mai ales la pl.) Numele a două plante erbacee: a) siminoc; b) flori-de-paie. ◊ Imortelă galbenă = plantă erbacee ornamentală cu tulpina dreaptă și flori galbene (Helichrysum orientale). – Din fr. immortelle. Vezi definitia »

liceáncă s. f. (pl. liceénce) Vezi definitia »