TORÁCE s.n. Cavitate a corpului mărginită de vertebrele regiunii dorsale, coaste și stern, în care se află principalele organe ale sistemului respirator și circulator. ♦ (Zool.) Segment mijlociu al corpului insectelor, de care sunt legate picioarele. // (În forma toraco-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) torace”, „piept”, „cavitate toracică”. [Pl. invar. / < fr., lat., gr. thorax, it. torace]. Vezi definitia »

orice substanță toxică produsă în cursul metabolismului unor specii banale de ciuperci microscopice, mucegaiuri, care se dezvoltă în resturi alimentare. Consumarea alimentelor mucegăite devine nocivă datorită eliberării acestor metaboliți toxici ce difuzează în aliment Vezi definitia »

dance (angl.) [pron. dens] (dan-ce) s. n., art. dance-ul [pron. dénsul] Vezi definitia »

in núce (lat.) loc. adj., loc. adv Vezi definitia »

SEDÚCE vb. tr. 1. a atrage, a încânta, a cuceri (prin farmecul vorbelor, prin purtare). 2. (despre bărbați) a ademeni o femeie. ◊ (jur.) a săvârși o seducție. (< lat. seducere, după fr. séduire) Vezi definitia »