TROFÉU s.n. 1. Armura unui dușman învins așezată pe un trunchi de copac, ca semn al victoriei; (p. ext.) monument de piatră sau de marmură purtând armele unui dușman învins și ridicat pentru a comemora o victorie. ♦ Sculptură sau pictură înfățișând un asemenea monument. 2. Pradă de război luată de la inamic. ♦ Victorie, biruință. ♦ Ofranda adusă unei divinități, provenind din prada de război. 3. Coarnele unui cerb vânat. [Pron. -feu, pl. -ee, -euri. / < fr. trophée, cf. it. trofeo < lat. tropaeum, gr. tropaion]. Vezi definitia »

bulféu (bulféie), s. n. – Bucată de lemn care leagă cele două piese orizontale ale jugului. Mag. bélfa (Mîndrescu 138). Vezi definitia »

MUȘTERÉU s. m. v. mușteriu. Vezi definitia »

ILÉU s. n. v. ilău. Vezi definitia »

eu² (concept filosofic) [pron. eu] s. n., art. éul Vezi definitia »