șuleán, șuleánă, adj., s.f. (reg.) 1. (adj.) oblic, pieziș. 2. (s.f.) fiecare dintre găurile oblice care se perforează în peretele unui abataj, pentru a se introduce explozivul; împușcătură. Vezi definitia »

AMERINDIÁN, -Ă, amerindieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populații băștinașe din America, de rasă mongoloidă, numite și piei roșii sau indieni²; (și la sg.) persoană care aparține uneia dintre aceste populații. 2. Adj. Care aparține amerindienilor (1), privitor la amerindieni; indian². [Pr.: -di-an] – Din fr. amérindien. Vezi definitia »

EGIPÁN s. m. supranume dat zeului Pan și satirilor, datorită presupusului lor picior de țap. (< fr. aigipan) Vezi definitia »

SIMIÁN, -Ă adj. Referitor la maimuțe; simiesc. // s.m.pl. Subordin de mamifere primate cuprinzând maimuțele superioare; (la sg.) animal din acest subordin. [Pron. -mi-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. simien, cf. lat. simius – maimuță]. Vezi definitia »

MERIDIÁN s.n. 1. Fiecare dintre cercurile imaginare care trec prin polii globului pământesc și determină gradele de longitudine. ◊ Plan meridian = plan determinat de verticala locului și paralela axei de rotație a Pământului. 2. Intersecția unei suprafețe de revoluție cu un plan care trece prin axa suprafeței. ◊ Meridian ceresc = cercul mare rezultat din intersecția sferei cerești cu planul care trece prin axa universului. // adj. Cerc meridian = instrument cu ajutorul căruia se determină trecerea unui astru la meridian (1) și care servește la măsurarea înălțimii astrului; distanță meridiană = diferența de longitudine dintre două puncte situate pe meridiane diferite; linie meridiană = meridiana locului. [Pron. -di-an. / < fr. méridien, cf. it. meridiana, lat. meridies – amiază]. Vezi definitia »