ARMĂSĂRÚȘ, armăsăruși, s. m. Armăsăraș. – Armăsar + suf. -uș. Vezi definitia »

cotoróș s.n. (reg.) fierul ce se pune în gaura roții. Vezi definitia »

POGORÂȘ s. n. v. coborâș. Vezi definitia »

BORȘ, borșuri, s. n. Zeamă acră preparată din tărâțe de grâu, de secară sau de sfeclă de zahăr fermentate în apă; p. ext. ciorbă preparată cu această zeamă. ◊ Expr. A-i sufla (cuiva) în borș sau a sufla în borșul cuiva = a se amesteca (neîntrebat) în treburile cuiva. (Fam.) A mânca borș = a minți. A-i da (cuiva) borșul = a-i țâșni cuiva sângele din nas. A se face borș = a se înfuria. ♦ (Arg.) Sânge. – Din rus., ucr. borșci. Vezi definitia »

pâș², pâși și pâșuri, s.n., s.m. (reg.) 1. snop (de paie, de grâu, de secarâ). 2. cocean de porumb. Vezi definitia »