Definita cuvantului bălăbăni
BĂLĂBĂNÍ, bălăbănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca într-o parte și într-alta; a (se) legăna, a (se) clătina. A ieșit în ogradă cu clopotul cel mare și a prins a-l bălăbăni (SADOVEANU). 2. Refl. Fig. A se trudi, a se lupta cu cineva sau cu ceva; a se certa, a se ciorovăi. Cât s-a bălăbănit mama cu tata din pricina mea, tot pe-a mamei a rămas (CREANGĂ).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bălăbăni
SULEMENÍ vb. IV v. sulimeni. Vezi definitia »
TOROIPĂNÍ, toroipănesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate zdravăn, a ciomăgi; a ucide cu toroipanul. – Din toroipan. Vezi definitia »
ARDENI (ARDENNES [ardén]), masiv muntos hercinic, de mică alt., situat în Belgia, Franța și Luxemburg, alcătuit din gresii și șisturi paleozoice. Alt. med.: 400 m; alt. max.: 694 m. Zăcăminte de huilă și de min. de fier. Păduri de stejar. Turbării. – Bălălia din ~, ofensivă germană, condusă de feldmareșalul G. von Rundstedt, desfășurată (dec. 1944 – ian. 1945) cu scopul de a realiza o străpungere strategică pînă la Bruxelles și Anvers, și de a încercui trupele anglo-americane aflate la N de direcția germană de atac; ofensiva a eșuat. Vezi definitia »
puchiní (-nésc, -ít), vb. – A migăli, a-și strica ochii muncind. – Var. buchini, bu(n)ghini, bongheni, bungăni, bugini, bongăni, buchisi. Origine expresivă, după cum rezultă din finala expresivă -ni și din varietatea de forme. Unele var. au și sensul de „a bombăni”, cf. bodogăni. – Der. puchi (var. puchină), s. m. (urdoare), deverbal (din *puchin ‹ lat. *putulus, după Pușcariu 1393 și REW 6889; din lat. *put(u)lina ‹ *putulus, după Pascu, Beitrage, 12 și Pușcariu, Dacor., I, 415); puchiței, s. m. pl. (picățele, buline), probabil rezultat dintr-o contaminare cu picățele; împuchițat, adj. (cu picățele; pestriț). Vezi definitia »
TĂNGĂNÍ, tăngănesc, vb. IV. Tranz. A face să sune un clopot, o talangă. – V. dăngăni. Vezi definitia »