Definita cuvantului bălăcire
BĂLĂCÍRE, bălăciri, s. f. Acțiunea de a (se) bălăci.

Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bălăcire
CORE2(O)-, -CORÍE elem. „pupilă, iris”. (< fr. core/o/-, -corie, cf. gr. kore) Vezi definitia »
TURBÁRE, turbări, s. f. 1. Boală infectocontagioasă comună omului și animalelor, provocată de un virus, caracterizată prin accese nervoase violente, stări de agitație, urmate de paralizie și apoi de moarte; rabie, turbăciune, turbă2. 2. Fig. Mânie, furie nestăpânită; înverșunare, turbăciune. ◊ (Pop.) Turbare de cap = zăpăceală, confuzie. ♦ Intensitate; violență. Vântul bate cu turbare.V. turba. Vezi definitia »
DESCALADÁRE s. f. reducere (a taxei de scont). (după engl. de-escalation) Vezi definitia »
ADULÁRE s.f. Faptul de a adula; adulație. [< adula]. Vezi definitia »
BALASTÁRE, balastări, s. f. Acțiunea de a balasta. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z