SCRÂȘNÍ, scrâșnesc, vb. IV. Intranz. 1. A strânge fălcile și a freca dinții de jos cu cei de sus, făcând să se audă un zgomot caracteristic (în momente de furie, de durere etc.). ◊ Tranz. Își scrâșnea dinții. ♦ Fig. A rosti, a spune ceva printre dinți cu ură, cu mânie. 2. P. gener. A produce un zgomot scârțâitor; a scârțâi. [Var.: (reg.) crâșní vb. IV.] – Din bg. skărša, scr. scršiti. Vezi definitia »

CVADRIGÉMENI adj. m. pl. (În sintagma) Tuberculi cvadrigemeni = cele patru părți ridicate ale bulbului rahidian. – Din lat. quadrigeminus. Vezi definitia »

DESCERNÍ, descernesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A înceta să mai poarte haine de doliu. – Din des¹- + cerni. Vezi definitia »

A TE SOICANI, soicaneala, s.f. 1. Belitul ochilor in monitoarele neavizate ale oamenilor 2. Holbarea pupilelor nedilatate in diferitele surse de inspiratie (1). – Soican + suf. -ie. Vezi definitia »

ASÉMENI² adv. v. asemenea². Vezi definitia »