omofór (omofoáre), s. n. – Podoabă sacrală la preoții ortodocși în formă de eșarfă. Mgr. ὠμαφόριον (Murnu 40), cf. sl. omoforu. Sec. XVII. Vezi definitia »

GROSCIÓR, -OÁRĂ, grosciori, -oare, adj., GROSCIÓR s. n. 1. Adj. Grosuț. 2. S. n. (Pop.) Smântâna care se formează deasupra laptelui (de vacă) nefiert. [Var.: groșciór, -oáră adj., groșciór s. n.] – Gros + suf. -cior. Vezi definitia »

ERBIVÓR, -Ă I. adj., s. n. (mamifer) care se hrănește cu ierburi. II. s. n. pl. ordin de mamifere care se hrănesc numai cu vegetale. (< fr. herbivore/s/) Vezi definitia »

hrăbór (hrăboáră), adj. – Viteaz, curajos, brav. – Var. hrabor. Sl. chrabŭrŭ (Philippide, Principii, 38; DAR). Sec. XVII, înv. – Der. hrăbori, vb. refl. (a-și da curaj, a se însufleți); hrăborie (var. hărborie), s. f. (vitejie, bravură), înv. Vezi definitia »

pușcătór, pușcătóri, s.m. (reg.) 1. vânător (care ochește bine). 2. șfichi de bici. Vezi definitia »