ABATÉSĂ, abatese, s.f. Călugăriță care conduce o abație. – Din it. abbadessa. Cf. lat. abbatissa. Vezi definitia »

plítă (plíte), s. f. 1. Tablă de fontă la mașinile de gătit. – 2. Mașină de gătit. Sl. (rut., ceh.) plita (Cihac, II, 265; Miklosich, Fremdw., 118; Conev 62), din sl. plinŭta ‹ gr. πλίνθος, cf. ngr. πλίθα. Vezi definitia »

TELECABÍNĂ s. f. teleferic pentru transportul de persoane cu ajutorul unor cabine suspendate prin suspante fixate pe cablu la intervale regulate. (< fr. télécabine) Vezi definitia »

tígvă (-ve), s. f. – Dovleac, bostan (Lagenaria vulgaris). – 2. Vas făcut dintr-un bostan gol. – 3. Bidon, ploscă. – 4. Cap, devlă. – 5. Hîrcă, craniu. – Var. tidvă, titvă, tivgă, tivdă, tiugă. Sl. tyky „tigvă” (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 409; Tiktin; Iordan, BL, VIII, 123; Petrovici, Dacor., X, 35), cf. sl. tykvi, bg., sb. tikva, pol. tykwa, rus. tykva (Vasmer, III, 160). Tigvă și tivgă circulă în principal în Munt., tidvă și tidvá în Mold., tiugă în Olt. De la această ultimă var. ar putea fi un dublet teucă (var. teică), s. f. (vas de lemn, ciutură; albie, canal; canal mic la moara de făină), insuficient explicat de Tiktin (de la tei), de Diculescu, Elementele, 468 (din gr. τεῦχος „instrument, covată”) și de Scriban (din tc. tekne); cf. teaucă, s. f. (cotei; vorbăreț), explicabil semantic plecînd de la zgomotul produs de apa morii sau mai precis de titirezul ei. Nu este clară legătura cu treucă, var. de la teucă? Vezi definitia »

proslávă s.f. (înv.) glorie, slavă deosebită. Vezi definitia »