Definita cuvantului băltoacă
BĂLTOÁCĂ, băltoace, s. f. Baltă cu apă murdară și mocirloasă; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor. ♦ Cantitate mare de lichid vărsată pe jos. [Var.: băltoágă s. f.] – Din baltă + suf. -oacă.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu băltoacă
strălucitúră, strălucitúri, s.f. (înv.) strălucire. Vezi definitia »
zi-múncă s. f., art. zíua-múncă, g.-d. art. zílei-múncă; pl. zíle-múncă Vezi definitia »
ROURÍCĂ, rourele, s. f. Plantă acvatică cu tulpina culcată, cu inflorescențe în formă de spiculețe, cu fructe dulci, comestibile (Glyceria fluitans). [Pr.: ro-u-] – Rouă + suf. -ică (după roura). Vezi definitia »
ASÍZĂ s.f. Strat orizontal de material (cărămidă, mortar etc.) în construcția unui zid. [< fr. assise]. Vezi definitia »
BÓSĂ s. f. 1. ridicătură naturală (a unui teren, a unei roci etc.). 2. (anat.) protuberanță, umflătură, proeminență. 3. (fig.) aptitudine. (< fr. bosse) Vezi definitia »