Definita cuvantului bălțătură
BĂLȚĂTÚRĂ, bălțături, s. f. Obiect colorat fără gust, cu culori multe și neasortate, încărcat. ♦ Pată de culoare deschisă la animalele bălțate. – Din bălțat + suf. -ură.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bălțătură
AVANSCÉNĂ s. f. 1. parte a scenei între cortină și rampă. 2. fiecare dintre cele două loji în imediata apropiere a scenei. (< fr. avant-scène) Vezi definitia »
sictireală, sictireli s. f. 1. plictis, plictiseală. 2. dojană aspră. 3. v. sictir. Vezi definitia »
prima la căldură expr. (intl.) buzunarul interior al unei veste. Vezi definitia »
piculínă (piculíne), s. f. – Flaut mic. It. piccolina (Candrea), cf. pol. pikkulina, rus. pikylĭka. Vezi definitia »
VOLÚTĂ s.f. (Arhit.) Ornament în formă de spirală, folosit mai ales la decorarea capitelului unei coloane, a unei console etc. în stilul ionic. [< fr. volute, it. voluta, cf. lat. volutus – întors]. Vezi definitia »