ciurlicá, pers. 3 sg. ciurlícă, vb. I (reg.) 1. (despre păsări) a cânta, a ciripi. 2. a furnica. Vezi definitia »

TRUCÁ, truchez, vb. I. Tranz. A folosi trucuri¹ sau trucaje. – Din fr. truquer. Vezi definitia »

FRUCTIFICÁ vb. I. intr. 1. a produce fructe, a rodi. 2. (despre capital, bani) a aduce venit, a crește prin acumulare de dobânzi. II. tr. (fig.) a folosi cu profit o situație, o ocazie. (< fr. fructifier, lat. fructificare) Vezi definitia »

urcá (-c, át), vb. – 1. A sui, a se cățăra. – 2. A se ridica. – 3. A se mări, a crește. – 4. (Refl.) A însuma. Origine incertă. Pare un lat. *orĭcāre ‹ ǒrior (Pușcariu 1824; Tiktin; REW 6098; Candrea; Rosetti, I, 172), sau mai puțin probabil de la ora „margine” (Tiktin) sau din gr. ὄρος „munte” (Pascu, Etimologii, 49; Pascu, Beiträge, 11); dar cf. aburca. O confirmare a etimonului s-ar putea găsi în lat. *ortĭāre ‹ ǒrtus, deja afirmată de Cipriani, Rom., XXXI, 587-90). Der. din sb., cr. nukati „a excita” (Candrea, II, 440) nu este probabilă. – Der. urcat, s. n. (suit); urcător, adj. (care urcă, ascendent); urcuș, s. n. (drum, loc în pantă, repeziș). Vezi definitia »

REEVOCÁ vb. tr. a evoca din nou. (< re¹- + evoca) Vezi definitia »