troáscă s.f. (reg.) clopot la gâtul animalelor. Vezi definitia »

GRAMATICĂ s. f. 1. Ansamblu de reguli privitoare la modificarea formelor cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții. 2. RamurĂ? a lingvisticii care se ocupĂ? cu studiul sistematic al tuturor elementelor constitutive ale unei limbi; studiul structurii gramaticale a unei limbi (morfologia și sintaxa). 3. (p. anal.) Ansamblu de reguli ale unei arte, tehnici sau științe. â?? (inform.) mulțime finitĂ? de reguli care definesc un limbaj. -Din lat. Grammatica Vezi definitia »

ZONÍTĂ s.f. (Med.) Afecțiune (tuberculoasă) a unei zone pulmonare. ♦ Imagine radiologică a unei asemenea zone. [< fr. zonite]. Vezi definitia »

SĂPUȘOÁRĂ, săpușoare, s. f. Diminutiv al lui sapă¹. – Sapă¹ + suf. -ușoară. Vezi definitia »

RĂZBUNÍCĂ, răzbunici, s. f. (Pop.) Străbunică. – Răz- + bunică sau – răzbunic + suf. -ă. Vezi definitia »