CORTÍNĂ, cortine, s. f. Perdea de stofă, de catifea etc. care desparte sala de spectacol de scena și care, prin ridicare sau prin lăsare în jos sau tragere în părți, marchează începutul, respectiv încheierea unui spectacol sau a unui fragment de spectacol. ♦ Perdea de metal care desparte sala de spectacol de scenă și care este folosită, în caz de incendiu, pentru a împiedica extinderea focului. – Din it. cortina. Vezi definitia »

UMFLĂTÚRĂ, umflături, s. f. Loc umflat pe suprafața unui obiect. ♦ (Med.) Inflamație. – Umfla + suf. -ătură. Vezi definitia »

FAȚÁDĂ s. f. fiecare dintre fețele exterioare ale unei clădiri, ale unui monument etc. ♦ de ~ = de ochii lumii, de formă. (< fr. façade) Vezi definitia »

áță (áțe), s. f. – 1. Fir. – 2. Fibră, filament. – 3. (adv.) Direct, fără oprire. – 4. (Fam.) Intendență militară. Lat. acia (Pușcariu 158; REW 102; DAR); cf. it. accia (calabr. azza, ven., lom. atssa, mil. asa, engad. atša). – Sensul 4 este o interpretare umoristică a cuvîntului administrație, care înainte se prescurta de obicei sub forma a-ție. Der. ațică, s. f. (firicel; fir de bumbac pentru urzeală, făcut din două fire răsucite); ațist, s. m. (ofițer de intendență); ațos, adj. (care are ațe; necioplit, înfumurat, nesuferit). – Din rom. provine bg. acŭ (Capidan, Raporturile, 220). Vezi definitia »

CONTRÁLTĂ s.f. Femeie cu voce de contralto. [< it. contralta]. Vezi definitia »