ȚĂRCÚȘ, țărcușe, s. n. (Reg.) Țărcușor. – Din țarc + suf. -uș. Vezi definitia »

CÂRLĂNÁȘ, cârlănași, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui cârlan. – Cârlan + suf. -aș. Vezi definitia »

căuzáș, căuzáși, s.m. (înv.) 1. partizan al unei cauze secrete; conspirator, revoluționar. 2. participant la revoluția din 1848 în Țara Românească. 3. persoană din același partid; om care apără aceeași cauză; pricinaș. Vezi definitia »

CĂPRIORÁȘ, căpriorași, s. m. Diminutiv al lui căprior (I). [Pr.: -pri-o-] – Căprior + suf. -aș. Vezi definitia »

GREȘ, greșuri, s. n. (Înv. și reg.; azi mai ales în loc. și expr.) Greșeală. ◊ Loc. adv. Fără greș = în mod perfect, fără a comite vreo eroare. ◊ Expr. A da greș = a) a nu nimeri ținta, obiectivul ochit; b) a nu izbuti într-o acțiune, într-o întreprindere. (Înv.) A-i da (cuiva) greș = a-i imputa (cuiva) ceva, a găsi vinovat (pe cineva). (Reg.) A nu avea greș = a nu constitui o greșeală, a nu aduce vătămare, a fi nimerit. – Din greși (derivat regresiv). Vezi definitia »