GRAMÁTICĂ, gramatici, s. f. Ansamblu de reguli cu privire la modificarea formelor cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții; ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul structurii gramaticale a unei limbi sau, p. ext., cu studiul tuturor elementelor constitutive ale unei limbi. ♦ Manual care studiază aceste elemente. – Din lat. grammatica. Vezi definitia »

LACTESCÉNȚĂ s. f. stare a unui lichid lactescent. (< fr. lactescence) Vezi definitia »

COERÉNȚĂ s. f. 1. însușirea de a fi coerent; legătură strânsă, logică între mai multe elemente, idei, lucruri. 2. (mat.) proprietate a unui sistem de axiome de a nu admite contradicții între nici o pereche de propoziții care pot fi deduse din el; consistență (2). 3. (fiz.) proprietate a undelor de a fi coerente (2). (< fr. cohérence, lat. cohaerentia) Vezi definitia »

FOTOSTEREOTÉCĂ s. f. colecție de fotostereograme conținând o anumită regiune, un anumit obiectiv. (< fotostereo/gramă/ + -tecă) Vezi definitia »

FLOROGLUCÍNĂ s. f. substanță chimică, derivat al benzenului, cristalină, albă, solubilă în alcool și eter, folosită ca developator fotografic și în industria coloranților. (< fr. phloroglucine) Vezi definitia »