INÓCUL s. m. produs (celule, bacterii, spori) introdus într-un mediu de cultură sau prin inoculație. (< fr. inoculum) Vezi definitia »

ACETÁBUL s. n. 1. cavitate a osului iliac în care se articulează capul femurului. 2. excavație a unei cochilii în care stă fixat animalul. (< fr. acétabule, lat. acetabulum) Vezi definitia »

a da cu subsemnatul expr. 1. a scrie o declarație la cererea organelor de cercetări penale. 2. a scrie un raport / o declarație justificativă la cererea superiorilor / angajatorului. Vezi definitia »

PROCÓNSUL s. m. magistrat roman care, după încheierea consulatului, era însărcinat cu guvernarea unei provincii. (< lat., fr. proconsul) Vezi definitia »

psaltístul s.m. sg. art. (înv.) psalmist (autor de psalmi; cântăreț de psalmi). Vezi definitia »