OBLIGÁ vb. I. tr., refl. a (se) îndatora. ◊ a da, a lua asupră-și o sarcină, a (se) angaja. II. tr. a constrânge. (< lat. obligare, fr. obliger) Vezi definitia »

îndurligá, îndurlíg, vb. I 1. (reg.) a toarce (când gros, când subțire); a îndruga. 2. (reg.) a spune vorbe fără rost; a îndruga, a pălăvrăgi. Vezi definitia »

BAGÁ s. f. Materie obținută din carapacea broaștelor țestoase, din care se fabrică diferite obiecte de uz comun, ca: piepteni, brățări, tabachere etc. – Tc. bagha. Vezi definitia »

străfigá², străfíg, vb. I (reg.) a străpunge, a pătrunde, a răzbate, a răzbi, a penetra. Vezi definitia »

SVINGÁ vb. I. tr. (Rar) 1. A dansa sving. 2. A cânta, a interpreta în stil sving. [Scris și swinga, var. suinga vb. I. / < engl. swing]. Vezi definitia »