PENETRÁNȚĂ s. f. 1. penetrație (1). 2. (fiz.) efectul pătrunderii liniilor de câmp electric printr-un electrod. 3. (biol.) frecvența cu care o genă își manifestă efectul fenotipic. (< fr. pénétrance) Vezi definitia »

PROTOCARBÚRĂ s.f. Combinația cea mai săracă în carbon pe care un corp simplu o poate forma cu acesta. [< fr. protocarbure]. Vezi definitia »

MARTINGÁLĂ, martingale, s. f. I. 1. Curea de la ham în formă de furcă, ce nu permite calului să se ridice în două picioare. 2. Bară de metal în formă de suliță, care se fixează dedesubtul bompresului la navele cu pânze. II. Procedeu de a ponta la jocurile de noroc, constând în dublarea mizei după o lovitură pierdută. – Din fr. martingale. Vezi definitia »

BRÉGMĂ s. f. punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal. (< fr. bregma) Vezi definitia »

CARTOTÉCĂ s. f. totalitatea fișelor de evidență la personalul sau materialele dintr-o întreprindere ori instituție. ◊ cutie, dulap unde se păstrează fișe; cartonieră. (< fr. cartothèque, germ. Kartothek, rus. kartoteka) Vezi definitia »