CUTÍCULĂ, cuticule, s. f. 1. Strat subțire și rezistent care acoperă și protejează suprafața unei celule epiteliale. Cuticulă dentară. 2. Partea superficială, chitinoasă a tegumentului la artropode, servind drept schelet extern. 3. Strat ceros la suprafața fructelor, a frunzelor și a tulpinilor tinere. – Din fr. cuticule, lat. cuticula. Vezi definitia »

SULTANÍNĂ s. f. soi de viță de vie cultivată pentru stafide. (< fr. sultanine, germ. Sultanine) Vezi definitia »

cameníță (cameníțe), s. f. – Sobă. – Var. căminiță. Mag. kemence (DAR). În Trans. Din sl. kamenĭ „piatră”, după Miklosich, Lexicon, 281; este însă evident că avem a face cu un dublet al lui cămin. Vezi definitia »

LÓTCĂ, lotci, s. f. Ambarcație de pescuit îngustă, cu prora și pupa ascuțite și ridicate, mânuită cu ajutorul lopeților. – Din rus. lodka. Vezi definitia »

DEMITÉNTĂ s. f. Tentă între luminos și întunecat într-o pictură sau gravură. – Din fr. demi-teinte. Vezi definitia »