ÎNGĂDUÍNȚĂ s. f. 1. Încuviințare, permisiune, voie; indulgență, toleranță, îngăduială, îngăduire. ♦ Înțelegere, bunăvoință reciprocă. 2. (Fam., rar) Păsuire, răgaz. – Îngădui + suf. -ință. Vezi definitia »

SAMÁRĂ s.f. Tip de fruct uscat, indehiscent, lățit ca o aripă subțire în jurul seminței sau numai într-o parte a acesteia. [< fr. samare, cf. lat. samarum]. Vezi definitia »

SINOSTÓZĂ s. f. Sutură a oaselor craniene. – Din fr. synostose. Vezi definitia »

zimniceáncă s. f., g.-d. art. zimnicéncei; pl. zimnicénce Vezi definitia »

hăciúgă s.f. (reg.) desiș (de fag, de brad), hățiș, boroagă. Vezi definitia »