PRÁFTORIȚĂ, praftorițe, s. f. Pămătuf din păr, din zdrențe, din fâșii de rafie etc., fixat într-o coadă lungă, folosit pentru a scoate spuza din cuptorul de pâine, în fierărie, pentru a stropi cărbunii încinși etc.; praftură. ◊ Expr. (Fam.) A(-i) da cu praftorița = a) a vorbi mult, a trăncăni; b) a supăra pe cineva prin aluzii jignitoare. – Praftură + suf. -iță. Vezi definitia »

fotă, fote s. f. (friz.) șervet. Vezi definitia »

demisionită, demisionite s. f. (pub., peior.) demisie simptomatică a mai multor persoane dintr-o funcție publică, într-un interval de timp relativ scurt. Vezi definitia »

CHIURÁSĂ s.f. v. cuirasă. Vezi definitia »

ARDÉNȚĂ s. f. (Livr.) Ardoare. – Din ardent. Vezi definitia »