ÎMPUȘCÁ, împúșc, vb. I. I. Tranz. și refl. A (se) omorî sau a (se) răni cu proiectilul tras de o armă de foc. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A împușca francul = a fi în mare lipsă de bani; a trăi din expediente. 2. Intranz. A face să iasă prin explozie proiectilul unei arme de foc; fig. a produce pocnete (ca cele) de pușcă. ◊ Compus: Împușcă-n-lună s. m. invar. = om îndrăzneț, dar nesocotit. ♦ A face să explodeze o încărcătură explozivă. 3. Intranz. (pers. 3) (Despre vopsele, tencuieli și despre pereții pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc.; a se coșcovi, a se scoroji, a se coji. 4. Tranz. A introduce, cu un aparat special, cuie într-o suprafață betonată. – În + pușcă. Vezi definitia »

sfârmicá vb. I refl. (reg.) a se sfărâma. Vezi definitia »

MORTIFICÁ vb. I. tr., refl. 1. a(-și) chinui trupul. 2. (fig.) a batjocori, a umili. II. refl. a se cangrena, a se necroza. (după fr. mortifier) Vezi definitia »

FERMECÁ, fármec, vb. I. Tranz. 1. A încânta, a desfăta; a atrage, a ademeni (prin însușiri, aspect, manifestări etc.). 2. (În basme și în superstiții) A face cuiva vrăji, a lega, a transforma etc. pe cineva prin vrăji. [Var.: (pop.) fărmăcá vb. I] – Din farmec. Vezi definitia »

practica sexuala constand in stimularea orala, pana la orgasm a organelor sexuale masculine Vezi definitia »