ORGANOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Proces de formare a organelor în timpul dezvoltării individuale a organismelor; dezvoltare a unui organ; organogenie. [< fr. organogenèse, cf. gr. organon – organ, genesis – naștere]. Vezi definitia »

FIZOSTIGMÍNĂ s. f. ezerină. (< fr. physostigmine) Vezi definitia »

HIDROCHINÓNĂ s. f. substanță organică cristalină, obținută prin reducerea chinonei, revelator fotografic, în medicină și în unele sinteze organice. (< fr. hydroquinone) Vezi definitia »

ANTIBIÓZĂ s. f. tip de relații între două sau mai multe specii de microorganisme în care una împiedică dezvoltarea celorlalte. (< fr. antibiose) Vezi definitia »

AMÍDĂ, amide, s. f. Compus organic obținut prin înlocuirea unui atom de hidrogen al amoniacului cu radicalul unui acid. – Din fr. amide. Vezi definitia »