SINONIMÍE s. f. Însușire pe care o au unele cuvinte, expresii, afixe etc. de a fi sinonime (1) cu altele; posibilitate a înlocuirii unui cuvânt, a unei expresii etc. prin sinonimul (2) lor; situație în care se află două sau mai multe sinonime. ♦ P. gener. Asemănare, identitate, corespondență, similitudine. – Din fr. synonymie, lat. synonymia. Vezi definitia »

SINCINEZÍE s.f. (Med.) Mișcare automată, involuntară a unui membru paralizat al corpului cu ocazia unei mișcări voluntare a unui membru sănătos. [Gen. -iei. / < fr. syncinésie, cf. gr. syn – cu, kinesis – mișcare]. Vezi definitia »

OZENEOLOGÍE s. f. ufologie. (< ozeneu + -logie) Vezi definitia »

TONSILECTOMÍE s.f. Amigdalectomie. [Gen. -iei. / < fr. tonsillectomie]. Vezi definitia »

APERCÉPȚIE s.f. Intervenție în percepția umană, a experienței cognitive anterioare a individului. ♦ (Estet.) Modalitatea conștientizării atitudinii estetice, caracterul reflexiv al percepției artistice, conștiința autodeterminării formei artistice în procesul de creație. [Gen. -iei, var. apercepțiune s.f. / cf. fr. aperception, germ. Apperzeption < lat. ad – la, perceptio – cunoaștere]. Vezi definitia »