-ÉZĂ¹ suf. v. -ar². Vezi definitia »

cuneálă (cunéli), s. f. – Iepure. Ngr. ϰουνέλι, din it. coneglio. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

OBÉLĂ s. f. semn, trăsătură ca o linie neagră, care servea la marcarea pasajelor interpolare pe manuscrisele vechi. (< fr. obèle, lat. obelus) Vezi definitia »

ELECTROCINÉTICĂ s.f. Ramură a fizicii care studiază curenții electrici. [Gen. -iei. / < fr. électrocinétique]. Vezi definitia »

hálă (hále), s. f. – 1. Uragan, furtună, vijelie. – 2. Groază, spaimă, teroare. – 3. Spirit rău. – 4. Monstru, fiară. – 5. (Pl.) Păsări de curte. Sl. (bg., sb.) hala (Conev 37 și 106; DAR). – Der. haliță, s. f. (femeie stricată); hăluit, adj. (damblagiu); hoală, s. f. (pasăre de pradă); holă, s. f. (Trans., cîine). Vezi definitia »