LEOÁRBĂ, leoarbe, s. f. (Reg.; depr.) Gură (ca organ al vorbirii). – Formație onomatopeică. Vezi definitia »

METÓDICĂ s.f. Ramură a pedagogiei care studiază principiile și metoda de predare proprie fiecărui obiect de studiu. ♦ Lucrare pedagogică în care sunt expuse metodele folosite la un anumit obiect de studiu. [Gen. -cii. / cf. germ. Methodik, rus. metodika, fr. méthodique]. Vezi definitia »

TICHIÚȚĂ, tichiuțe, s. f. Diminutiv al lui tichie. ◊ (În basme) Tichiuța dracului = pălărioară înzestrată cu puterea de a-l face nevăzut pe cel care o poartă. [Pr.: -chi-u] – Tichie + suf. -uță. Vezi definitia »

ETÚVĂ s.f. Aparat sau încăpere în care se produce o temperatură ridicată și care se folosește la dezinfectare, la sterilizare etc. [< fr. étuve]. Vezi definitia »

mangoánă s.f. (reg.) persoană (sau vită) mătăhăloasă, greoaie. Vezi definitia »