DÉLNIȚĂ, delnițe, s. f. 1. (În evul mediu, în Țara Românească) Parte din hotarul moșiei satului care se afla în stăpânirea ereditară a unei familii de țărani ce locuiau în satul respectiv; jirebie. 2. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Parte dintr-o anumită subîmpărțire structurală a pământului satului. Patru delnițe de fânaț. 3. (Înv. și reg.) Fâșie îngustă și lungă de teren situată într-o luncă sau pe un delușor; p. ext. moșie, proprietate. – Cf. ucr. dil'nyc'a. Vezi definitia »

SCROFULOTUBERCULÓZĂ s.f. (Med.) Formă ușoară de tuberculoză ganglionară și osoasă, întâlnită mai ales la copii. [< fr. scrofulo-tuberculose]. Vezi definitia »

COTCODĂCEÁLĂ, cotcodăceli, s. f. Strigătul scos de găini (după ce au ouat sau când se sperie). – Cotcodăci + suf. -eală. Vezi definitia »

PGHIUSTRĂ, pghiustre 1. Cea mai deasă ĩntalnită valoare a unei serii de numere aleatorii Vezi definitia »

PRELATÚRĂ s.f. Demnitate de prelat. [< fr. prélature]. Vezi definitia »