POSTELNICÉL, postelnicei, s. m. Titlu dat unui slujbaș (civil sau militar) de la curtea domnească subordonat postelnicului (1); persoană care avea acest titlu. – Postelnic + suf. -el. Vezi definitia »

BĂDIȚÉL, bădiței, s. m. (Pop.) Bădiță. – Din bădiță + suf. -el. Vezi definitia »

zăbunél (înv., pop.) s. n., pl. zăbunéle Vezi definitia »

cel care traieste in singuratate Vezi definitia »

HOTÉL, hoteluri (hotele), s. n. Clădire mare cu multe camere mobilate, care se închiriază de obicei cu ziua (călătorilor). [Var.: otél s. n.] – Din fr. hôtel. Vezi definitia »