CIURECÁR, ciurecari, s. m. (Înv.) Plăcintar care făcea ciurecuri. – Ciurec + suf. -ar. Vezi definitia »

INTERDENTÁR, -Ă adj. situat între dinți. (< fr. interdentaire) Vezi definitia »

RETIÁR, retiari, s. m. Gladiator roman înarmat cu un trident, un pumnal și o plasă în care încerca să-l prindă pe adversarul său. [Pr.: -ti-ar] – Din lat. retiarius, fr. rétiaire. Vezi definitia »

PROPRIETÁR, -Ă, proprietari, -e, s. m. și f. Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun; stăpân, posesor; spec. persoană care posedă un imobil (considerată în raport cu chiriașul ei). ◊ Mare proprietar = moșier, latifundiar. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriétaire, lat. proprietarius. Vezi definitia »

VICEPRIMÁR, viceprimari, s. m. Adjunct al primarului. – Din vice- + primar. Vezi definitia »