ALELOGAMÍE s. f. polenizare în două moduri nespecifice. (< fr. allélogamie) Vezi definitia »

CRESCĂTORÍE, crescătorii, s. f. Loc, stabiliment special amenajat unde se cresc animale. – Crescător + suf. -ie. Vezi definitia »

GLACIÁȚIE s.f. (Geol.) Proces de intensă dezvoltare a ghețarilor pe regiuni întinse ale Pământului, care a avut loc din precambrian până în cuaternar; perioada glaciară. [Pron. -ci-a-. / < fr. glaciation]. Vezi definitia »

AFAGÍE s.f. (Med.) Neputință de a înghiți. [Gen. -iei. / < fr. aphagie, cf. gr. a – fără, phagein – a înghiți]. Vezi definitia »

OBRÁȚIE, obrații, s. f. Loc îngrădit, plantat cu pomi, la poalele unui deal cu vii. Vezi definitia »