DESPICÁ, despíc, vb. I. 1. Tranz. A tăia, a sparge de-a lungul, desfăcând în două sau în mai multe bucăți. ◊ Expr. A despica părul (sau firul) în patru = a cerceta prea cu de-amănuntul, cu minuțiozitate exagerată. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) frânge, a (se) sfâșia. 2. Tranz. și refl. A (se) crăpa, a (se) spinteca (pe o anumită porțiune). ♦ Refl. (Despre muguri) A plesni, a se deschide. ♦ Tranz. (Rar) A despărți, a separa. 3. Tranz. A străbate de-a curmezișul (văzduhul, o mulțime compactă etc.). 4. Tranz. Fig. A pătrunde cu perspicacitate un lucru complex; a analiza, a interpreta, a explica, a dezlega; p. ext. a expune amănunțit. – Lat. *despicare. Vezi definitia »

ZONIFICÁ vb. I. (ind. prez. 1 sg. zonífic, 3 sg. zonífică) A împărți un teren în zone. [def. DRAE] Vezi definitia »

BISOCA, com. în jud. Buzău; 3.266 loc. (1991). Vezi definitia »

REVERIFICÁ vb. I. tr. A verifica din nou. [< re- + verifica]. Vezi definitia »

SCARIFICÁ vb. I. tr. 1. A scormoni suprafața unei șosele care trebuie refăcută, pentru a asigura o legătură mai bună între noile și vechile materiale. ♦ A afâna pământul cu ajutorul scarificatorului. 2. A cresta ușor pielea unui bolnav în scop terapeutic (pentru a-i lua sânge etc.). [P.i. scarífic, 3,6 -că. / < lat., it. scarificare, cf. fr. scarifier]. Vezi definitia »