Definita cuvantului bătător
BĂTĂTÓR1, bătătoare, s. n. 1. Băț (sau împletitură în formă de palmă) cu care se bat covoare, perne etc. pentru a le curăța de praf. 2. Băț subțire, la un capăt cu o rotiță de lemn cu găurele, cu care se bate laptele prins sau smântâna în putinei, ca să se aleagă untul. 3. Parte a meliței pe care se așază, transversal, inul sau cânepa, spre a fi melițate. 4. Unealtă de grădinărie folosită pentru apăsarea pământului după semănat, alcătuită dintr-o scândură mică dreptunghiulară, prevăzută cu un mâner perpendicular pe ea. – Lat. batt(u)atorium.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bătător
AFINÓR, -OÁRE s.m. și f. Muncitor care lucrează la afinare. [Cf. fr. affineur]. Vezi definitia »
ASEMĂNĂTÓR, -OÁRE, asemănători, -oáre, adj. Care seamănă cu cineva sau cu ceva; care este la fel (cu...); similar. – Din asemăna + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »
DISCUITÓR s.n. Mașină agricolă cu discuri metalice ascuțite, folosită pentru afânarea solului. [< disc]. Vezi definitia »
RADIOAMATÓR s. m. cel care practică radioamatorismul. (< fr. radio-amateur) Vezi definitia »
cliucăitór, cliucăitoáre, s.n. (reg.) băț care are la un capăt trei crăci retezate (crăcane), cu care se zdrobesc strugurii în hârdău; ștircă. Vezi definitia »