AFINITÁTE s. f. 1. potrivire, asemănare, apropiere. 2. proprietate a substanțelor de a se combina între ele. 3. (jur.) înrudire prin alianță. (< fr. affinité, lat. affinitas) Vezi definitia »

ARTIFICIALITÁTE s. f. caracter artificial; lipsă de naturalețe. (< fr. artificialité) Vezi definitia »

STUPIDITÁTE s.f. 1. Însușirea de a fi stupid; tâmpenie, prostie, imbecilitate. 2. Faptă sau vorbă de om stupid; frază lipsită de conținut. [Cf. fr. stupidité, lat. stupiditas]. Vezi definitia »

SERVITÚTE s.f. 1. Stare de dependență, de servire; servitudine; robie. ♦ Obligație, constrângere. 2. (Jur.) Sarcină care grevează asupra unui bun imobiliar, izvorând din situația naturală a bunului sau dintr-o convenție, care are ca scop să servească utilitatea publică sau particulară. [< lat. servitus]. Vezi definitia »

INFINITÁTE s. f. cantitate, număr nelimitat, foarte mare. (< fr. infinité) Vezi definitia »