HERMENEÚT s. m. specialist în hermeneutică. (< fr. herméneute) Vezi definitia »

BISMÚT/BÍSMUT s. n. metal alb-cenușiu, lucios, cu reflexe roșietice, sfărâmicios, folosit în aliaje ușor fuzibile în industrie și în medicină. (< fr. bismuth) Vezi definitia »

TERAPEÚT² s. m. (ant.) nume dat călugărilor evrei din Egipt, care se pare că se trăgeau din esenieni. (< fr. thérapeute) Vezi definitia »

ATRIBÚT, atribute, s. n. 1. Însușire inseparabilă a unui obiect sau a unui fenomen, fără de care ele nu pot să existe. ♦ (Concr.) Simbol, semn distinctiv, emblemă. 2. Parte secundară a propoziției, care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia. – Fr. attribut (lat. lit. attributum). Vezi definitia »

NECORNÚT adj. v. CIURDĂ (1). Cireadă. ♦ Turmă de animale necornute. [DEX '98] Vezi definitia »